"Profesorul cu adevarat înțelept nu te invita să intri în casa înțelepciunii sale ci, mai curînd, te călăuzește către pragul minții tale".
(Kahlil Gibran)
Profesorul modern, profesorul reformat… ne punem deseori probleme legate de statutul cadrului didactic atât în şcoală cât şi în comunitatea locală, dar mai ales în ochii societăţii. Mulţi dintre noi spun că „a fi profesor” trebuie să impună respectul celorlalţi (elevi, părinţi, alte grupuri sociale), chiar o oarecare superioritate şi de aceea mulţi se simt jigniţi de partea materială. Este adevărat că la baza „piramidei nevoilor” stă segmentul material (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă) dar apoi avem nevoie şi de realizarea profesională, de autodepăşire. Legat de aceste probleme cred că suntem o categorie socială frustrată, care înghite multe ofense, dar care se refugiază în studiul prelungit pentru a-şi demonstra „acea superioritate intelectuală” sau se blazează şi totul devine o povară.
(Kahlil Gibran)
Profesorul modern, profesorul reformat… ne punem deseori probleme legate de statutul cadrului didactic atât în şcoală cât şi în comunitatea locală, dar mai ales în ochii societăţii. Mulţi dintre noi spun că „a fi profesor” trebuie să impună respectul celorlalţi (elevi, părinţi, alte grupuri sociale), chiar o oarecare superioritate şi de aceea mulţi se simt jigniţi de partea materială. Este adevărat că la baza „piramidei nevoilor” stă segmentul material (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă) dar apoi avem nevoie şi de realizarea profesională, de autodepăşire. Legat de aceste probleme cred că suntem o categorie socială frustrată, care înghite multe ofense, dar care se refugiază în studiul prelungit pentru a-şi demonstra „acea superioritate intelectuală” sau se blazează şi totul devine o povară.
Trecând de la societate la şcoală, locul unde suferim sau avem satisfacţii, spun că este important colectivul profesoral în care ne-am integrat. Fiecare are personalitatea sa, de cele mai multe ori foarte puternică şi nu acceptă „discuţiile aprinse”. Toleranţa şi compromisul (sau hai să-i spunem calea de mijloc) ar trebuie să ne caracterizeze. De ce? Pentru că noi trebuie să fim modele de moralitate. Consider că înainte de a fi profesori trebuie să fim oameni, iar când intrăm în clase să lăsăm la uşă toate prejudecăţile, toate problemele personale. Elevii nu trebuie să perceapă din partea noastră nici o urmă de tensiune, de nesiguranţă, pentru că au nevoie să se simtă în siguranţă, protejaţi. Nu intrăm la clasă copleşiţi de importanţa statutului nostru, iar elevii trebuie să fie sfinţii pe care îi dorim, pentru că îi transformăm în nişte sclavi care fac o muncă care nu le place şi nu ne dorim „revolte morale”. Trebuie să ni-i apropiem, să ne facem obiectul plăcut, elevii să vadă în noi „prieteni” cărora nu să le spunem doar informaţiile aflate cu o zi înainte ci şi problemele lor, în orice moment trebuind să fim dispuşi să ascultăm durerile sufletului lor. Pentru că cei mai mulţi au nevoie de sprijin când sunt supăraţi, afectaţi, demoralizaţi şi nu când sunt fericiţi. Problemele lor nu trebuie să constituie o povară pentru că „avem şi noi probleme, iar ale noastre sunt mai grave!!!”. Poate că nu întotdeauna vom găsi sfaturile cele mai bune, dar i-am ascultat şi sufletul lor s-a descărcat, s-a purificat, s-a luminat. Cred că nu trebuie să exagerăm nici cu ştiinţa pe care o predăm, nu este obiectul nostru cel mai important din lume.
Grav este că în testele referitoare la orientarea profesională din ce în ce mai mulţi elevi ai claselor terminale aleg ca viitoare profesie cea de dascăl. De ce? Răspunsul este grav şi dureros: banii!!! „De ce să devin un amărât de profesor, când pot câştiga cu puţine cunoştinţe mulţi bani”. Rostul nostru de educatori este să schimbăm mentalităţile, să-i facem să nu renunţe la vise şi idealuri, să se reîntoarcă spre suflet, spre spiritualitate şi nu spre pragmatism. Vârsta şcolară este una a fericirii, a naivităţii, a lucrurilor frumoase, a inocenţei. Grija pentru bani, mercantilismul lor, îi face să devină afectaţi de orice neîmplinire, diferenţele dintre ei se acutizează, individualismul îi copleşeşte. Şcoala şi dascălii îi formează ca viitori cetăţeni, oameni sociabili, pentru că omul nu poate exista în afara grupurilor sociale, iar grija pentru acceptarea celorlalţi să fie pe primul plan.
Dacă în momentul în care elevii noştri au ajuns la vârsta când pot lua decizii, când pot schimba ceva şi societatea noastră este la fel, nu s-a schimbat, nu a evoluat, atunci noi am schimbat ceva în actul educativ, ne-a transformat în „predicatori în deşert”, „luptători cu morile de vânt”. Rezultatele muncii noastre se văd în 10 – 25 ani pentru că suntem „formatori de personalităţi, de caracter”. Trebuie să-i învăţăm să discearnă binele de rău, informaţia utilă de cea nefolositoare pentru a alege binele, frumosul şi utilul. Satisfacţiile în plan profesional (olimpiade şi alte concursuri) mi se par mai efemere decât satisfacţia supremă de a schimba o generaţie, o mentalitate, faptul că te regăseşti după zece ani în gândurile şi ideile lor.
Am vorbit puţin, chiar foarte puţin despre ce ar trebui să facă un dascăl la specialitatea sa, ce metode moderne să folosească, ce mijloace de lucru să deţină pentru ca lecţia să fie model.
Consider că un adevărat profesor modern trebuie să-şi reformeze mentalitatea, să încerce să-şi înţeleagă elevii, gândirea lor, nu să facă diferenţe între generaţii.
Profesorul modern, profesorul reformat…. Greu…
Comparația dintre profesorul tradițional si modern
Modelul tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe in didactica modernă, fiind fondat pe „triada învăţare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învăţare pasiv. În mod tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major şi activ în cadrul procesului didactic (cel de emiţător), acela de a transmite cunoştinţele spre un receptor aproape pasiv, determinat să memoreze şi să reproducă informaţia.noul model de învăţare este un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în procesul de dezvoltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii critice.acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii: profesor – elev, elev – elev, elev – profesor, aflate în opoziţie cu tipul unidirecţional profesor – elev ce caracterizează modelul standard.
Comparația dintre profesorul tradițional si modern
Modelul tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe in didactica modernă, fiind fondat pe „triada învăţare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învăţare pasiv. În mod tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major şi activ în cadrul procesului didactic (cel de emiţător), acela de a transmite cunoştinţele spre un receptor aproape pasiv, determinat să memoreze şi să reproducă informaţia.noul model de învăţare este un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în procesul de dezvoltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii critice.acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii: profesor – elev, elev – elev, elev – profesor, aflate în opoziţie cu tipul unidirecţional profesor – elev ce caracterizează modelul standard.
Modelul tradiţional de predare nu răspunde noilor tendinţe in didactica modernă, fiind fondat pe „triada învăţare frontală – studiul manualului – chestionarea”, pe un model de învăţare pasiv. În mod tradiţional, cadrului didactic îi revine rolul major şi activ în cadrul procesului didactic (cel de emiţător), acela de a transmite cunoştinţele spre un receptor aproape pasiv, determinat să memoreze şi să reproducă informaţia.noul model de învăţare este un model activ şi presupune implicarea directă a elevului în procesul de dezvoltare a capacităţilor de învăţare, în asimilarea cunoştinţelor şi dobândirea gândirii critice.acest model impune în activitatea la clasă un nou tip de relaţionare pe mai multe direcţii: profesor – elev, elev – elev, elev – profesor, aflate în opoziţie cu tipul unidirecţional profesor – elev ce caracterizează modelul standard.
Комментариев нет:
Отправить комментарий